Ca să ne dăm seama care despre ce vorbim, gândiți-vă că la început mintea noastră evaluează lucrurile sau persoanele în termeni de bun sau rău, însă de îndată ce începem să ne raportăm la ele în termenii senzației noastre de sine, se ivește atașarea și aversiunea.
Odată ce simțim atașamentul față de ceva, este ușor să simțim aversiune sau agresiune cu exact același grad de intensitate. Deoarece odată cu dorința de a avea ceva vine și furia, în cazul în care nu obținem ce ne dorim.
Iar atunci când suntem atașați de noi înșine și de propriile noastre interese, vom simți același grad de aversiune sau de ostilitate imediat ce suspectăm că acele interese sunt puse în primejdie sau sunt efectiv vătămate.
Și în momentul acela ne transformăm într-un fel de Golum și suntem consumați de dorința de a avea un anumit lucru sau de atașamentul care îl dezvoltăm într-un mod negativ față de cineva.
Și tocmai în acele momente, când simțim că sentimentele noastre încearcă să pună stăpânire pe noi, atunci trebuie să ne oprim din tot ceea ce facem, să căutăm momentul și motivul care ne-au făcut să ne transformăm; iar după ce îl identificăm, îi găsim un antidot pe măsură și așa ne golim mintea de sentimentele negative.
Și nu vă speriați, că pentru fiecare sentiment negativ există câte un sentiment pozitiv, care vine perfect ca un antidot, nu trebuie decât să le descoperim și să le punem în practică.
Fiindcă exact așa cum zicea faimosul conte de Saint Germain atunci Când crezi că nimic nu mai merge, de undeva se
aproprie o luminiță.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu