vineri, 5 octombrie 2018

Georgia - țara, nu statul


  A fost odată ca niciodată, un colț de lume situat atât la mare, cât și la munte, dar care nu se afla nici în Asia, dar nici în Europa.

  Este o poveste cum că georgienilor, sau gruziniilor, cum li se mai zice, Dumnezeu le-a dat țara lui, fiindcă aceștia au fost prea leneși ca să își aleagă o țară.  Și într-adevăr așa și este, țara este una deosebit de frumoasă, însă oamenii sunt mult mai leneși, chiar și decât noi românii.

Gudauri
  Însă în ciuda acestor lucruri, oamenii sunt foarte ospitalieri, iar țara merită văzută. Poate de aceea am și ales să o vizităm, dar și datorită unicității sale, dată de poziția geografică și politică în care se află.

  Fiind o fostă componentă a uniunii sovietice, însă nefăcând parte din uniunea europeană, Georgia este undeva prinsă la mijloc și ne aduce aminte de România anilor '90 însă un pic mai dezvoltată, cel puțin din punct de vedere turistic.

Tbilisi - Capitala Georgiei

  Călătoria noastră începe din Kutaisi, un oras situat în centrul țării, unde suntem întâmpinați de George ( Gheorghi ) un tânăr ambițios și patriot, care ne povestește istoria țării și ne învață câteva cuvinte în limba Gruziniilor, în timp ce gonește cu 100 km/oră pe șoseaua străbătută pe ici colo de vaci, de o statură mai mică față de ale noastre.

Fantana Colchis, din Kutaisi

  Georgienii au un stil de condus aparte, toți trec pe roșu, nimeni nu acordă prioritate pietonilor, aceștia mai degrabă traversează drumul prin sensul giratoriu, decât pe la trecerii, în schimb au un sistem de semnalizare prin claxoane, cu ajutorul căruia se pot înțelege în trafic.
  Însă în restul momentelor de zi cu zi sunt oameni foarte pașnicii, vorbesc frumos cu toată lumea, se salută pe stradă, își zâmbesc mai tot timpul.
  În ciuda faptului că mulți nu cunosc decât limba maternă sau cea rusă, ne-am putut înțelege cu toată lumea.

Kutaisi

  Prima zi ne-am petrecut-o in Kutaisi, oraș situat în centrul țării, de unde ne facem planul pentru restul călătoriei.
  De aici am luat Marushka spre Batumi, un fel de maxi-taxi. Drumul a fost lung, iar Marushka nu avea nici climă, nici centurii de siguranță, însă nu aveai nevoie de ele, fiindcă circula cu toate geamurile deschise și nu pleca din stație până nu era plin ochi, încât nu aveai cum să te miști în el nici dacă vroiai.

 


  Pe drumul spre Batumi am văzut zone nu prea frumoase, unde doar vegetația era de o abundență deosebită, iar și de data aceasta vacile erau cele care îți făceau pulsul să crească în timp ce șoferul făcea slalom printre ele.

Batumi, vazut de pe plaja Marii Negre
  Odată ajunși în Batumi suntem fermecați de frumusețea orașului, care avea un contrast impunător față de peisajul de până acum.
  Batumi este un oraș port aflat pe litoralul Mării Negre, care a prosperat de-a lungul timpului datorită comerțului maritim.




  Aici ne-am petrecut două nopți într-o locației nu foarte luxoasă, dar cu o vedere spectaculoasă.



  Timp în care am putut descoperi atât vechile cartiere din centrul orașului, unde clădirile sunt înghesuite, una peste alta, majoritatea fiind compuse dintr-un magazin la parter și locuințele băștinașilor la etaj, cu balcoane, terase și scări exterioare.



 Pe de altă parte pe malul mării răsăreau clădiriile din oțel și sticlă, care parcă făceau parte din altă lume, dând un aer cosmopolit litoralului. Aici vechiul se întâlnește cu noul, Estul cu Vestul, amestec care îi dă un caracter aparte acestui oraș.


Orasul Batumi
  Și probabil cel mai interesant lucru pentru noi, a fost că aici am văzut pentru prima dată cum soarele apune peste Marea Neagră, ceea ce ne-a dat posibilitatea să surprindem câteva cadre de poveste.






Ali & Nino

  De pe malul mării, am plecat în direcția capitalei Tbilisi, de data aceasta cu un tren modern, dotat atât cu climă, cât și cu Wi-Fi  ceea ce face ca discrepanța dintre sărăcie și bogăție sa fie și mai mare.

Gara din Batumi

  În Tbilisi am stat într-o clădire veche din centrul orașului, însă apartamentul era renovat recent, într-un mod deosebit, iar gazda noastră George, adică Ghiorghie, a fost foarte de treaba.

Tbilisi

  De aici am putut descoperi fermecătorul Tbilisi la pas, prin centrul vechi cu căsuțele colorate și străzile întortocheatecare se cățărate pe stâncile din jurul Fortăreței Narikala și de unde statuia Mama Georgiei privește cu îndârjire către oraș.



  


 


  Puțin mai jos de fortăreața găsim o biserică armeană, unde avea loc o ceremonie de cununie și spre surprinderea noastră am fost lăsați să facem poze în timpul slujbei.


  Mai departe am străbătut promenadele cu magazine și restaurante, unde am avut de ales între bucătăria georgiană, turcească sau arabă, însă printre ele am găsit și mâncăruri europene.



  Mie personal, cel mai mult mi-a plăcut Khachapuri, o plăcintă cu brânză și ou. Iar cât despre băuturi, nu pot să zic decât că georgienilor le place vinul, dar într-adevăr au și cu ce se lăuda. Pe lângă vinuri, pot să mai menționez și apele minerale, de numeroase sortimente, sărate, sulfuroase etc.


  Lăsând în urmă restaurantele dăm de un pod și o construcție futuristică,  care se îmbină cu vechiul Tbilisi într-un mod tare interesant.
  Spre seară o luăm la pas pe străzile din Tbilisi, unde ne bucurăm de atmosfera localurilor și barurilor.

Straziile din Tbilisi

Tbilisi noaptea


  În următoarea zi avem plănuită o excursie în Munții Caucaz, sub vârful Kazbek, într-o excursie organizată de Agenția Live Georgia.
  Pe drum ne împrietenim cu ceilalți pasageri, o rusoaică venita tocmai din Siberia, o chinezoaica de la care nu am aflat prea multe fiindcă a dormit mai tot drumul, un italian foarte vorbăreț și prietenos, și cu șoferul, pe care îl chema, binențeles, tot Gheorghi.

  Prima oprire este la Fortăreața Ananuri, un punct strategic ridicat în sec. al XIII-lea pe vechiul drum de legătură dintre Georgia și Rusia, vechile fortificații aduc a construcții persane, poate și datorită faptului că pe aici a trecut odată drumul mătăsi.

Costume populare Georgiene

Fortareata Ananuri

Fortareata Ananuri

  Mai departe ne oprim la doua izvoare de apă minerală, și într-un final ajungem într-un loc  de poveste, pierdut printre nori, unde vacile și caii pasc liniștiți pe pajiștea alpină, la o altitudine de peste 2000 de metri.

Vedere către Mănăstirea Gergeti

Vedere catre Vf. Kazbek

 De aici putem vedea baza muntelui Kazbek, vârful acestuia fiind bine ascuns în nori, fapt care îl face și mai misterios.

Vedere catre Manastirea Gergeti

  Iar în partea opusă vedem Mănăstirea Gergeti, dedicată Sfintei Treimi și edificată în secolul al XIV-lea, la o altitudine de 2170 metri pe stâncile ce umbresc orașul Stepantsmida, una dintre așezările izolate din inima munților Caucaz.

Vedere către orașul Stepantsmida
   Aici de sus, totul pare altfel, timpul parcă trece cu încetinitorul, iar norii ne cuprind din toate partițiile, forțându-ne să ne întoarcem la mașină și să ne continuăm drumul înapoi spre Tbilisi.

Manastirea Gergeti

Vaile alpine din Gudauri
Vedere catre M-ti Shani

În acea seara, ne-am petrecut timpul rămas pe străduțele din Tbilisi, unde am putut savura un vin tradițional georgian și ne-am depănat amintirile acestei excursii.

  Cu acestea fiind spuse nu pot decât să sper ca v-am trezit interesul pentru o aventură în inima Caucazului, însă va trebui totuși să țineți cont de un lucru... nimic nu va fii precum vă imaginați, ci mult mai interesant decât atât !