joi, 13 decembrie 2018

Viața, peștele și rabinul ;-)

  Viața... Nu cred că există ceva mai măreț pe lumea asta, însă nu toți știm să o valorificăm la maxim.
   Unii trec prin viață ca peștele prin apă, fără să le pese de ceva, iar alții se leagă de orice mărunțiș, ca scaiul de câine, creeînduși probleme din toate nimicurile.
  Bineînțeles că nu beneficiam cu toții de aceleași privilegii, însă dacă ne luăm după anumite filosofii totul se întâmplă cu un motiv.
  Și dupa cum bine zicea un bun prieten, viața-i o suferință, dar în același timp este un lucru minunat, însă bineînțeles că totul stă în ochii privitorului...
  Unora le este greu să se dea jos din pat dimineața, de frica că începe o nouă zi, iar alții sar în sus de bucurie odată cu soarele care răsare pe cer.
  Eu unul prefer să mă bucur de fiecare zi, chiar dacă nu toate sunt întotdeauna bune, fiindcă putem învăța câte ceva din fiecare întâmplare.
  Iar pentru a nu fi dezamăgiți prea rapid de nereușite, poate e mai bine să ne impunem țeluri mai mici și să învățăm sa ne bucuram și de mărunțișurile vieții.
  Fiindcă dacă ne putem bucura de puțin, imaginați-va cât de fericiți putem fi când ni se întâmplă ceva mai măreț.



  Cât despre viață, vă las cu vorbele unei persoane care a trăit aproape un secol:

1. Viața nu este dreaptă, dar este totuși bună.
2. Când ai dubii, fă următorul pas mic.
3. Viața este prea scurtă ca să nu te bucuri de ea.
4. Nu jobul va avea grijă de tine când ești bolnav. Prietenii și familia vor avea.
5. Nu cumpăra lucruri de care nu ai nevoie. Economisește pentru lucruri importante.
6. Nu trebuie să câștigi toate disputele. Fii cinstit cu tine însuți.
7. Plângi împreună cu cineva. Ajută mai mult decât să plângi singur.
8. Împacă-te cu trecutul ca să nu-ți strice prezentul.
9. Nu îți compara viața cu a altora. Nu ai cum să știi despre ce este călătoria lor.
10. Scapă de tot ce nu îți trebuie. Dezordinea te va trage în jos în multe feluri.
11. Respiră adânc. Îți calmează mintea.
12. Orice nu te omoară chiar te face mai puternic.
13. Alege întotdeauna Viața.
14. Nu e niciodată prea târziu pentru a fi fericit, dar depinde numai de tine și nu de altcineva.
15. Nimeni în afară de tine nu este responsabil cu fericirea ta
16. De fiecare dată când ești într-o situație care pare dezastruoasă întreabă-te: va conta asta peste cinci ani?
17. Fii prezent și bucură-te de viață cât de mult poți acum.
18. Ce cred alții despre tine nu este treaba ta.
19. Ieși afară în fiecare zi. Miracolele te așteaptă pretutindeni
20. Viața nu vine legată cu o fundă, dar e totuși un cadou.







vineri, 5 octombrie 2018

Georgia - țara, nu statul


  A fost odată ca niciodată, un colț de lume situat atât la mare, cât și la munte, dar care nu se afla nici în Asia, dar nici în Europa.

  Este o poveste cum că georgienilor, sau gruziniilor, cum li se mai zice, Dumnezeu le-a dat țara lui, fiindcă aceștia au fost prea leneși ca să își aleagă o țară.  Și într-adevăr așa și este, țara este una deosebit de frumoasă, însă oamenii sunt mult mai leneși și decât noi românii.

Gudauri
  Însă în ciuda acestor lucruri, oamenii sunt foarte ospitalieri, iar țara merită văzută. Poate de aceea am și ales să o vizităm, dar și datorită unicității sale, dată de poziția geografică și politică în care se află.

  Fiind o fostă componentă a uniunii sovietice, însă nefăcând parte din uniunea europeană, Georgia este undeva prinsă la mijloc și ne aduce aminte de România anilor '90 însă un pic mai dezvoltată, cel puțin din punct de vedere turistic.

Tbilisi - Capitala Georgiei

  Călătoria noastră începe din Kutaisi, un oras situat în centrul țării, unde suntem întâmpinați de George ( Gheorghi ) un tânăr ambițios și patriot, care ne povestește istoria țării și ne învață câteva cuvinte în limba Gruziniilor, în timp ce gonește cu 100 km/h pe șoseaua străbătută pe ici colo de vaci, de o statură mai mică față de ale noastre

Fantana Colchis, din Kutaisi

  Georgienii au un stil de condus aparte, toți trec pe roșu, nimeni nu acordă prioritate pietonilor, aceștia mai degraba traversează drumul prin sensul giratoriu, decât pe la trecerii, în schimb au un sistem de semnalizare prin claxoane, cu ajutorul căruia se pot înțelege în trafic.
  Însă în restul momentelor de zi cu zi sunt oameni foarte pașnicii, vorbesc frumos cu toată lumea, se salută pe stradă, își zâmbesc mai tot timpul.
  În ciuda faptului că mulți nu cunosc decât limba maternă sau cea rusă, ne-am putut înțelege cu toată lumea.

Kutaisi

  Prima zi ne-am petrecut-o in Kutaisi, oraș situat în centrul țării, de unde ne facem planul pentru restul călătoriei.
  De aici am luat Marushka spre Batumi, un fel de maxi-taxi. Drumul a fost lung, iar Marushka nu avea nici climă, nici centurii de siguranță, însă nu aveai nevoie de ele, fiindcă circula cu toate geamurile deschise și nu pleca din stație până nu era plin ochi, încât nu aveai cum să te miști în el nici dacă vroiai.

 


  Pe drumul spre Batumi am văzut zone nu prea frumoase, unde doar vegetația era de o abundență deosebită, iar și de data aceasta vacile erau cele care iti făceau pulsul să crească în timp ce șoferul făcea slalom printre ele.

Batumi, vazut de pe plaja Marii Negre
  Odată ajunși în Batumi suntem fermecați de frumusețea orașului, care avea un contrast impunător față de peisajul de până acum.
  Batumi este un oraș port aflat pe litoralul Mării Negre, care a prosperat de-a lungul timpului datorită comerțului maritim.




  Aici ne-am petrecut două nopți într-o locației nu foarte luxoasă, dar cu o vedere spectaculoasă.



  Timp in care am putut descoperi atât vechile cartiere din centrul orașului, unde clădirile sunt înghesuite, una peste alta, majoritatea fiind compuse dintr-un magazin la parter și locuințele băștinașilor la etaj, cu balcoane, terase și scări exterioare.


 
 Pe de altă parte pe malul mării răsăreau cladiriile din oțel și sticlă, care parcă făceau parte din altă lume, dând un aer cosmopolit litoralului. Aici vechiul se întâlnește cu noul, Estul cu Vestul, amestec care îi dă un caracter aparte acestui oras.


Orasul Batumi
  Și probabil cel mai interesant pentru noi aici am văzut pentru prima dată cum soarele apune peste Marea Neagră, ceea ce ne-a dat posibilitatea să surprindem câteva cadre de poveste.






Ali & Nino

  De pe malul mării, am plecat în direcția capitalei Tbilisi, de data aceasta cu un tren modern, dotat atât cu climă, cât și cu Wi-Fi  ceea ce face ca discrepanța dintre sărăcie și bogăție sa fie și mai mare.

Gara din Batumi

  În Tbilisi am stat într-o clădire veche din centrul orașului, însă apartamentul era renovat recent, într-un mod deosebit, iar gazda noastra George, adica Ghiorghie, a fost foarte de treaba.

Tbilisi

  De aici am putut descoperi fermecătorul Tbilisi la pas, prin centrul vechi cu căsuțele colorate și strazile întortocheate se cățărate pe stâncile din jurul Fortăreaței Narikala și de unde Mama Georgiei privește cu îndârjire către oraș.



  


 


  Puțin mai jos de fortareața găsim o biserică armeană, unde avea loc o ceremonie de cununie și spre surprinderea noastră am fost lăsați să facem poze în timpul slujbei.


  Mai departe am străbătut promenadele cu magazine și restaurante, unde am avut de ales între bucătăria georgiană, turcească sau arabă, însă printre ele am gasit și mâncăruri europene.



  Mie personal, cel mai mult mi-a plăcut Khachapuri, o plăcintă cu brânză și ou. Iar cât despre băuturi, nu pot să zic decât că georgienilor le place vinul, dar într-adevăr au și cu ce se lăuda. Pe lângă vinuri, pot să mai menționez și apele minerale, de numeroase sortimente, sarate, sulfuroare etc.
 

  Lăsând în urmă restaurantele dăm de un pod și o construcție futuristică,  care se îmbină cu vechiul Tbilisi într-un mod tare interesant.
  Spre seară o luăm la pas pe străzile din Tbilisi, unde ne bucurăm de atmosfera localurilor și barurilor.

Straziile din Tbilisi

Tbilisi noaptea


  În următoarea zi avem plănuită o excursie în Munții Caucaz, sub vârful Kazbek, într-o excursie organizată de Agenția Live Georgia.
  Pe drum ne împrietenim cu ceilalți pasageri, o rusoaică venita tocmai din Siberia, o chinezoaica de la care nu am aflat prea multe fiindca dormit mai tot drumul, un italian foarte vorbăreț și prietenos, și cu șoferul, pe care îl chema, bineneteles, tot Gheorghi.

  Prima oprire este la Fortăreața Ananuri, un punct strategic ridicat in sec. al XIII-lea pe vechiul drum de legătură dintre Georgia si Rusia, vechiile fortificații aduc a construcții persane, poate și datorită faptului că pe aici a trecut odată drumul mătăsi.

Costume populare Georgiene

Fortareata Ananuri

Fortareata Ananuri

  Mai departe ne oprim la doua izvoare de apă minerală, și într-un final ajungem într-un loc  de poveste, pierdut printre nori, unde vacile și caii pasc liniștiti pe pajiștea alpină, la o altitudine de peste 2000 de metri.

Vedere catre Manastirea Gergeti

Vedere catre Vf. Kazbek

 De aici putem vedea baza muntelui Kazbek, vârful acestuia fiind bine ascuns în nori, fapt care îl face și mai misterios.

Vedere catre Manastirea Gergeti

  Iar în partea opusă vedem Mănăstirea Gergeti, dedicată Sfintei Treimi și edificată în secolul al XIV-lea, la o altitudine de 2170 metri pe stâncile ce umbresc orașul Stepantsmida, una dintre așezările izolate din inima munților Caucaz.

Vedere catre orasul Stepantsmida
   Aici de sus, totul pare altfel, timpul parcă trece cu încetinitorul, iar norii ne cuprind din toate partițiile, forțându-ne să ne întoarcem la mașină și să ne continuăm drumul înapoi spre Tbilisi.

Manastirea Gergeti

Vaile alpine din Gudauri
Vedere catre M-ti Shani
 
În acea seara, ne-am petrecut timpul rămas pe străduțele din Tbilisi, unde am putut savura un vin tradițional georgian și ne-am depănat amintirile acestei excursii.

  Cu aceastea fiind spuse nu pot decât să sper ca v-am trezit interesul pentru o aventură în inima Caucazului, însă va trebui totuși să țineți cont de un lucru... nimic nu va fii precum vă imaginați, ci mult mai interesant decât atât !















sâmbătă, 7 iulie 2018

Fiți diferiți !

  Stereotipul perfect...  Ea prințesă, El ciumeg. Cam ăsta tinde să fie tabloul de familie pe care îl regăsim în ultima vreme mai peste tot.
   Și nu vreau sa fiu bădăran, fiindcă nu-mi stă în caracter, dar ma uit în jurul meu și văd numai clișee de genul acesta. Aș fii pus o poză cu cei care mi-au declanșat în minte gândurile acestea, însă nu îmi permit să mai fiu considerat și nesimțit, pe lângă bădăran.  Fiindcă mai am un pic și mă încadrez și eu în stereotipul perfect  😃 😜 😉
   Și trecând de la glumă la lucruri mai serioase, îmi pun întrebarea:
   Oare ce le place oamenilor să vadă unii la alții ?  Doar superficialitate și impresii eronate.
   Chiar nu mai există nici o conexiune sufletească ?
   Totul se rezumă doar la ambalajul exterior ?
   Sincer nu vreau să cred asta, eu unul nu vreau să fac parte din stereotipul perfect, îmi place să fiu așa cum sunt, cu ale mele, bune și rele.
   Fiindcă nu exista om perfect pe lumea asta, iar cei care încearcă să devină precum stereotipul perfect, vor deveni lipsiți de personalitate și vor fi goi pe dinăuntru.
   Fiți diferiți, dar in același timp nu uitați să fiți și buni, fiindcă binele învinge în final !


vineri, 6 iulie 2018

C'est la vie !

  În ultima vreme mi se pare că discrepanța dintre păturile sociale este din ce în ce mare, cei bogați trăiesc în case tot mai luxoase, iar cei saraci în colibe tot mai dărăpănate.
  Însă ce mi se pare mai interesant este că omul bogat fiind oribit de bani, uita ce înseamnă adevărata fericire, în schimb ce săracul se bucura de orice mărunțiș.
  Fiindcă adevarata fericire întotdeauna se regăsește în lucrurile mărunte, peste care tot mai  mulți trec cu nepăsare.
  Dacă nu putem găsi fericirea într-un zâmbet sau o floare, nu cred că o vom găsi vreodată într-o posesie materială de mare valoare.
  Și în final trei lucruri contează în viață: cât de mult ai iubit, cât de bun ai fost cu celelalte ființe, și cu câtă împăcare ai lăsat să plece lucrurile și persoanele care nu-ti erau menite.
  Iar asta înseamnă in trei cuvinte: Dragoste, Compasiune și Înțelepciune.
  Iar cine nu înțelege nici acum ce zic, înseamnă că a trecut prin viață ca rața prin apă.

  C'est la vie, mon amies !






marți, 26 decembrie 2017

Happy holidays !

The Christmas is here and the new year is close to come. Everyone around us are busy making food and buying drinks, then struggle eating and drinking it.
The Fb, Tw, Ins etc... are filled whit Merry and Happy ... mesages, but I wonder how many are thinking about others and there happiness. People are getting more and more egocentrics and that's not a merry thing.
I wonder what it will take to get the people in the holiday's spirit, without food or alcohol.
It's that difficult to feel good whit some little tings ?
I don't think that the Holidays should be  happy, I believe that we the people need to be happy and create happiness from the little things around us, and then share it whit others, otherwise is just selfishness.
So I wish you to be happy and to fiind the straight in order to share this happiness with others.

vineri, 24 noiembrie 2017

Memories of tomorow

   There is no past that we can bring back by longing for it, only a present that builds and creates itself as the past withdraws. And just like I've telld you before the only real failure is the failure to try. And the measure of success is how we cope with disappointment, as we always must.
   We came here, and we tried. All of us, in our different ways.
   Can we be blamed for feeling we're too old to change? Too scared of disappointment to start it all again?
   We get up every morning, we do our best. Nothing else matters. Initially you're overwhelmed. But gradually you realize that everything it's like a wave. Resist, and you'll be knocked over. Dive into it, and you'll swim out the other side of the sea
   And remember another thing...
   Nothing will worked out quite as we expected. Most things don't, but sometimes what happens instead is the good stuff.

. .  .

  Se zice că amintirile sunt comoara cea mai de preț a unui om, însă nu există nici o amintire pe care o putem aduce înapoi agățându-ne de ea, există doar un prezent care este în continuă dezvoltare, pe măsură ce trecutul dispare. Iar noi trebuie să fim mereu prezenți în ziua de azi.
   Fiindcă exact cum v-am mai zis singurul eșec real din viață este eșecul de a încerca.  Precum și singura măsură pentru succes e modul cum ne confruntăm cu dezamăgirea, așa cum trebuie să facem întotdeauna.
   Ne trezim în fiecare dimineață și ne dăm silința să avem o zi cât mai bună. Nimic altceva nu contează, suntem aici ca să încercăm să trăim prezentul, fiecare dintre noi, în felul său.
   Nu trebuie să ne fie frică de ziua de mâine, nici să ne pară rău pentru ziua de ieri.

   Întradevăr că sunt momente când ne descurajăm cu diverse gânduri, însă încet ne putem da seama că totul este ca un val, dacă încerci să-i reziști te va da peste cap, în schimb dacă te lași purtat de el, te va duce pe malul celălalt.

   Și nu uitați un lucru... Nimic nu va fi exact așa cum va-ți așteptat. Majoritatea lucrurilor nu vor merge cum vreți voi. Însă ceea ce se va întâmpla în schimb, vor fi lucrurile cele mai bune.

  Aminteșteți de trecut, fă-ți planuri pentru viitor, dar nu uita să-ți trăiești prezentul !