sâmbătă, 7 iulie 2018

Fiți diferiți !

  Stereotipul perfect...  Ea prințesă, El ciumeg. Cam ăsta tinde să fie tabloul de familie pe care îl regăsim în ultima vreme mai peste tot.
   Și nu vreau sa fiu bădăran, fiindcă nu-mi stă în caracter, dar ma uit în jurul meu și văd numai clișee de genul acesta. Aș fii pus o poză cu cei care mi-au declanșat în minte gândurile acestea, însă nu îmi permit să mai fiu considerat și nesimțit, pe lângă bădăran.  Fiindcă mai am un pic și mă încadrez și eu în stereotipul perfect  😃 😜 😉
   Și trecând de la glumă la lucruri mai serioase, îmi pun întrebarea:
   Oare ce le place oamenilor să vadă unii la alții ?  Doar superficialitate și impresii eronate.
   Chiar nu mai există nici o conexiune sufletească ?
   Totul se rezumă doar la ambalajul exterior ?
   Sincer nu vreau să cred asta, eu unul nu vreau să fac parte din stereotipul perfect, îmi place să fiu așa cum sunt, cu ale mele, bune și rele.
   Fiindcă nu exista om perfect pe lumea asta, iar cei care încearcă să devină precum stereotipul perfect, vor deveni lipsiți de personalitate și vor fi goi pe dinăuntru.
   Fiți diferiți, dar in același timp nu uitați să fiți și buni, fiindcă binele învinge în final !


vineri, 6 iulie 2018

C'est la vie !

  În ultima vreme mi se pare că discrepanța dintre păturile sociale este din ce în ce mare, cei bogați trăiesc în case tot mai luxoase, iar cei saraci în colibe tot mai dărăpănate.
  Însă ce mi se pare mai interesant este că omul bogat fiind oribit de bani, uita ce înseamnă adevărata fericire, în schimb ce săracul se bucura de orice mărunțiș.
  Fiindcă adevarata fericire întotdeauna se regăsește în lucrurile mărunte, peste care tot mai  mulți trec cu nepăsare.
  Dacă nu putem găsi fericirea într-un zâmbet sau o floare, nu cred că o vom găsi vreodată într-o posesie materială de mare valoare.
  Și în final trei lucruri contează în viață: cât de mult ai iubit, cât de bun ai fost cu celelalte ființe, și cu câtă împăcare ai lăsat să plece lucrurile și persoanele care nu-ti erau menite.
  Iar asta înseamnă in trei cuvinte: Dragoste, Compasiune și Înțelepciune.
  Iar cine nu înțelege nici acum ce zic, înseamnă că a trecut prin viață ca rața prin apă.

  C'est la vie, mon amies !






sâmbătă, 23 iunie 2018

New beginnings



   After more then half of year break, I realise that I've missed writing on my blog. So the story goes on.

   După o pauză de juma' de an, mi-am dat seama cât de mult mi-a lipsit să scriu în blog. Așa că povestea merge mai departe.




marți, 26 decembrie 2017

Happy holidays !

The Christmas is here and the new year is close to come. Everyone around us are busy making food and buying drinks, then struggle eating and drinking it.
The Fb, Tw, Ins etc... are filled whit Merry and Happy ... mesages, but I wonder how many are thinking about others and there happiness. People are getting more and more egocentrics and that's not a merry thing.
I wonder what it will take to get the people in the holiday's spirit, without food or alcohol.
It's that difficult to feel good whit some little tings ?
I don't think that the Holidays should be  happy, I believe that we the people need to be happy and create happiness from the little things around us, and then share it whit others, otherwise is just selfishness.
So I wish you to be happy and to fiind the straight in order to share this happiness with others.

vineri, 24 noiembrie 2017

Memories of tomorow

   There is no past that we can bring back by longing for it, only a present that builds and creates itself as the past withdraws. And just like I've telld you before the only real failure is the failure to try. And the measure of success is how we cope with disappointment, as we always must.
   We came here, and we tried. All of us, in our different ways.
   Can we be blamed for feeling we're too old to change? Too scared of disappointment to start it all again?
   We get up every morning, we do our best. Nothing else matters. Initially you're overwhelmed. But gradually you realize that everything it's like a wave. Resist, and you'll be knocked over. Dive into it, and you'll swim out the other side of the sea
   And remember another thing...
   Nothing will worked out quite as we expected. Most things don't, but sometimes what happens instead is the good stuff.

. .  .

  Se zice că amintirile sunt comoara cea mai de preț a unui om, însă nu există nici o amintire pe care o putem aduce înapoi agățându-ne de ea, există doar un prezent care este în continuă dezvoltare, pe măsură ce trecutul dispare. Iar noi trebuie să fim mereu prezenți în ziua de azi.
   Fiindcă exact cum v-am mai zis singurul eșec real din viață este eșecul de a încerca.  Precum și singura măsură pentru succes e modul cum ne confruntăm cu dezamăgirea, așa cum trebuie să facem întotdeauna.
   Ne trezim în fiecare dimineață și ne dăm silința să avem o zi cât mai bună. Nimic altceva nu contează, suntem aici ca să încercăm să trăim prezentul, fiecare dintre noi, în felul său.
   Nu trebuie să ne fie frică de ziua de mâine, nici să ne pară rău pentru ziua de ieri.

   Întradevăr că sunt momente când ne descurajăm cu diverse gânduri, însă încet ne putem da seama că totul este ca un val, dacă încerci să-i reziști te va da peste cap, în schimb dacă te lași purtat de el, te va duce pe malul celălalt.

   Și nu uitați un lucru... Nimic nu va fi exact așa cum va-ți așteptat. Majoritatea lucrurilor nu vor merge cum vreți voi. Însă ceea ce se va întâmpla în schimb, vor fi lucrurile cele mai bune.

  Aminteșteți de trecut, fă-ți planuri pentru viitor, dar nu uita să-ți trăiești prezentul !

 

sâmbătă, 21 octombrie 2017

Să mergem înainte...

   Singurul eșec real, este eșecul de a încerca, iar măsura succesului este modul în care ne confruntăm cu dezamăgirea. Așa cum suntem nevoiți mereu, când ceva nu ne iese precum am fi dorit.
   Dar, de asemenea, este foarte adevărat și faptul că omul care nu riscă nimic, nu face nimic, nu are nimic.
   Tot ceea ce putem știi despre viitor este că va fi diferit. Poate că ne temem de el fiindcă știm că dacă nu facem nimic, va fi la fel.
   Tocmai de aceea trebuie să ne bucurăm de schimbări și să le lăsăm să se întâmple fără să ne tulburăm prea tare din cauza lor.
   Pentru că după cum cineva zicea odată: "Totul va fi bine în cele din urmă. Și dacă încă nu e bine, atunci crede-mă că încă nu este sfârșitul."





marți, 25 iulie 2017

Și acum ce facem...?

  Zice o fetiță de aproximativ 5 ani către tatăl său, când ajunge pe porțiunea de drum cu noroi, care ducea la cascadă. Drum circulat în mare parte de către turiștii tipici Văi Prahovei, al căror singur țel era să ajungă la un loc cât mai cunoscut, să își facă un Selfie și apoi să-l pună repede pe INSTA sau FB.
  Auzind-o pe acea fetiță nu am putut să nu trag o concluzie, poate pripită, cum că nu prea știa ea cum arată o potecă de munte, luându-mă și după ținuta lor de terasă, care de altfel era întâlnită la mai toți turiștii de pe acela traseu. 
  În acea clipă îmi trece rapid prin minte imaginea unei tipe întâlnită la Cascada cu pricina. O fata de aproximativ 25 de ani ce purta o pereche de pantalonii roși semi-transparenți și teniși albi. Fată care  se chinuia să-și facă "selfie-ul" perfect alunginduşi buzele ca o adevărată "piți" în fața cascadei, tipă care în scurtul timp petrecut acolo a reușit să-și atragă câțiva admiratori fideli ce i-au urmărit pantalonii semi-transparenți până la coborâre.
  Așa ca nu îmi rămâne decât sa va întreb...   Și acum ce facem ?
  Îi spunem fetiței sa meargă mai departe să își facă și ea un selfie cu tătticu, ca să îl aibă drept amintire pe când va fi și ea ca tipa în pantaloni roși. Iar apoi să îi cumpere tatăl ei o punga de chips-uri și o doză de suc, pe care la coborâre le va arunca pe jos în pădure.
  Sau să-i zicem să meargă înapoi acasă să se joace mai departe pe tabletă. Fiindcă aici nici nu intră în discuție altceva...
  Eu unul știu sigur ce o să fac, o să o iau încet pe cealaltă cărare plină de noroi și buruieni, care duce prin pădurea mărețiilor brazi, ce încă mai stau în picioare, încetișor acolo sus unde nu se văd decât crestele munților, unde nu se simte decât vântul și arșița soarelui, iar de auzit nu se aude decât un singur lucru ... și anume ... Liniștea !