Iar pe măsură ce urcam pe cărarea îngustă și întortocheata simțeam cum mă cuprinde și pe mine din toate părțile, lăsându-mi puține șanse de vizibilitate.
Însă odată ajuns sus, te copleșește priveliștea creată de apusul care se amestecă cu ceața și lumina difuză a lunii mari și rotunde, ce își face simțită prezența din ce în ce mai tare.
N-a trecut mult și ceața se ridică împrăștiindu-se peste pădure, și lăsand dealurile în puțina lumină ce mai era.
Si în timp ce savuram eu peisajul, mare mi-a fost mirarea să observ pe pajiștea de dincolo de vale, un urs brun, care se plimba în tihnă, de-a lungul lizierei pădurii.
Stau și mă uit la el, cum merge așa legănat și fără de vre-un stres, până când se pierde între copacii de la marginea văii.
Și ma gândesc eu, ca s-o fi dus și el să bea apă proaspătă, că la ce căldură a fost azi sigur i-o fi fost și lui sete.
