Am zis acest lucru, cu riscul de a fi prea dur, fiindcă de ceva timp m-am tot lovit de același tip de comportament la mai multe persoane și am ajuns la concluzia că românilor le lipsește acel ceva ce te face să te simțim în largul tău. Iar când zic asta nu mă refer la țuică, că de asta nu ducem lipsă... ;-)
Nu știu cum se face dar parcă noi nu vedem decât problemele din viață, fericirea o uităm încuiată într-un sertar din mintea noastră. Și aproape toată lumea vede doar lucrurile negative în tot ce faci, puțini sunt cei care îți mai oferă o vorbă bună sau un zâmbet, că de altceva nici nu mai are rost să zic...
Să vă zic un lucru, voi chiar credeți că cei care, vă ceartă sau râd de voi și vă vorbesc pe la spate sunt mai fericiți decât voi ... ?
Vă zis eu că nu !!!
Chiar dacă pe momente ei își găsesc fericirea în a va necăji pe voi, să fiți siguri că ei înlăuntrul lor suferă de gelozie, teamă sau furie, doar că ei nu își dau seama de lucrul acesta și nu pot să-și controleze emoțiile și să le accepte asa cum sunt.
Singura chestiune pe care nu o înțeleg mulți este că de tristețe, disperare, furie, anxietate, teama, suferință, gelozie, nu scapi ignorându-le, ci doar acceptându-le și căutându-le antidotul. Și credeți-mă că cu toții avem capacitatea să găsim antidotul pentru aceste sentimente negative și anume alte sentimente pozitive, care să le țină pe celelalte în echilibru.
Fiindcă asta este regula universului, dacă nu ar exista întuneric, nu am ști ce este lumina; dacă nu ar exista tristețea, nu am ști ce este fericirea; dacă nu ar exista gelozia, nu am ști ce este iubirea ...
Iar când mă refer la acest echilibru dintre ele, nu cumva să înțelegeți greșit că fac referire la a reprima tristețea și a încerca să fii tot timpul fericit, fiindcă nu asta vroiam să zic. Reprimarea nu te ajută să treci cu adevărat peste, doar acceptând un sentiment negativ, poți să găsești altul pozitiv cu care să îl ți în echilibru.
Să vă dau un exemplu: "Să lași totul în urma ta, să refuzi să mai vorbești cu lumea, să te urci pe un munte și să te așezi sub un copac încercând să te simți fericit, nu este deloc dificil, dar și atunci te pot deranja țânțarii. Cât despre sentimentele reprimate nici nu mai vorbesc, fiindcă când ai multe gânduri pe care ți le ascunzi prin sertare, este greu să îți găsești liniștea, indiferent în ce pustietate te duci.
Dar atunci când indiferent cât de multe lucruri de făcut și când trăiești în mijlocul lumii dar te simți ca în pustietatea munților, abia atunci poți spune că întradevăr se întâmplă ceva real cu tine și că ți-ai găsit armonia perfectă."
Dacă am încerca cu toții acest lucru, am vedea ce ușor este să mergi pe stradă și să le zâmbești oamenilor și să le dai Bună-Ziua, să mergi acasă și să-ți săruți iubita/nevasta, să-ți suni părinți și să le zici cât de mult îi iubești, să îmbrățișezi un prieten din senin și multe alte MĂRUNȚIȘURI care ne-ar face viața mult mai frumoasă.
Probabil că atunci am trăi și noi în țara în care ai voie să zâmbești și să iubești.
Probabil că atunci am putea zâmbi pe stradă unei persoane necunoscute, fără să ne creadă ciudat.
Probabil că atunci am putea să ne exprimăm cu adevărat sentimentele, fără să părem nebuni.
( Surse Foto: img.garbo.ro , www.desprecopii.com )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu