Și acum ce facem...?

  Zice o fetiță de aproximativ 5 ani către tatăl său, când ajunge pe porțiunea de drum cu noroi, care ducea la cascadă. Drum circulat în mare parte de către turiștii tipici Văi Prahovei, al căror singur țel era să ajungă la un loc cât mai cunoscut, să își facă un Selfie și apoi să-l pună repede pe INSTA sau FB.

  Auzind-o pe acea fetiță nu am putut să nu trag o concluzie, poate pripită, cum că nu prea știa ea cum arată o potecă de munte, luându-mă și după ținuta lor de terasă, care de altfel era întâlnită la mai toți turiștii de pe acela traseu. 

  În acea clipă îmi trece rapid prin minte imaginea unei tipe întâlnită la Cascada cu pricina. O fata de aproximativ 25 de ani ce purta o pereche de pantalonii roși semi-transparenți și teniși albi. Fată care  se chinuia să-și facă "selfie-ul" perfect alunginduşi buzele ca o adevărată "piți" în fața cascadei, tipă care în scurtul timp petrecut acolo a reușit să-și atragă câțiva admiratori fideli ce i-au urmărit pantalonii semi-transparenți până la coborâre.

  Așa ca nu îmi rămâne decât sa va întreb...   Și acum ce facem ?

  Îi spunem fetiței sa meargă mai departe să își facă și ea un selfie cu tătticu, ca să îl aibă drept amintire pe când va fi și ea ca tipa în pantaloni roși. Iar apoi să îi cumpere tatăl ei o punga de chips-uri și o doză de suc, pe care la coborâre le va arunca pe jos în pădure.

  Sau să-i zicem să meargă înapoi acasă să se joace mai departe pe tabletă. Fiindcă aici nici nu intră în discuție altceva...

  Eu unul știu sigur ce o să fac, o să o iau încet pe cealaltă cărare plină de noroi și buruieni, care duce prin pădurea mărețiilor brazi, ce încă mai stau în picioare, încetișor acolo sus unde nu se văd decât crestele munților, unde nu se simte decât vântul și arșița soarelui, iar de auzit nu se aude decât un singur lucru ... și anume ... Liniștea !