duminică, 3 iulie 2016

Care este scopul vieții ?



   Care este scopul vieții noastre de acum ? Ce înseamnă pentru noi a fi uman ? Sunt sigur că mulți au să zică ca scopul nostru este să fim fericiți, dar ce înțelegem prin fericire ?

   Unul dintre cei mai cunoscuți lideri tibetani zicea că toată lumea vrea să obțină fericirea și să evite suferința, însă dacă ne gândim ca ceilalți sunt în număr infinit, iar tu eși doar unul singur, indiferent cât de superior ești, ceilalți devin mai valoroși. Iar dacă ai o oarecare putere de judecată, vei descoperi că merită să te sacrifici pentru binele celorlalți.
   Și asta așa este, însă câți dintre noi chiar fac lucrul acesta ?  Sunt sigur că sunt câțiva, însă sunt prea puțini, fiindcă restul sunt prea ocupați cu propriul Eu. 
   Știu că în viață, fiecare om are demonii săi cu care trebuie să se lupte, fie că aceștia sunt doar în gândul nostru sau se materializează în diferite persoane cu care avem de a face.
   Dar din propria experiență știu că luptele acestea nu le putem da decât noi singuri, însă de la ceilalți avem nevoie de încurajări și sfaturi.  
   De aceea e bine să ne ajutăm unii pe alții, cu câte un sfat, o vorbă bună sau o alinare, fiindcă ajutând pe cineva, de fapt te ajuți și pe tine.
   Studiile psihologiei umane arată că atunci când cineva suferă, corpul lui are o reacție naturală ce face ca anumite substanțe chimice să fie eliberate în corp, pentru a atenua durerea, iar noi suntem atrași de acele persoane, simțind în mod natural un sentiment de iubire și de preocupare față de ei. Astfel se creează un sentiment de încredere reciprocă, iar în momentul în care și noi vom avea nevoie de ajutor, știm ca avem pe cineva pe care ne putem baza.
   A fi o persoană de încredere, sinceră, onestă, naturală și cu o inima bună, acestea sunt într-adevăr calitățile umane fundamentale. Dacă reușim să deprindem asemenea calități, oameni vor avea încredere în noi și ne vom simți în mod natural mai relaxați și mai liniștiți.
   Fiindcă dacă ne gândim la viața noastră, din momentul în care ne-am născut și până la perioada adolescenței, suntem dependenți de alte persoane pentru a supraviețui. De aceea există o legătură intimă care trebuie să se dezvolte între copil și părinți. Însă greșeala noastră este ca pe parcursul vieții începem să vedem această legatură ca nefiind necesară și începem să ne umplem de acel Eu care ne transformă în ființe independente, dar goale pe dinăuntru.
   Apoi cu timpul în loc să simțim iubire pentru cei care ne iubesc, noi începem să devenim invidioși pe ei, vătămând-ui și exploatând-ui pentru bunătatea lor.
   Astfel se ajunge la sentimentul de nefericire, izolare și singurătate, însă aceasta nu se datorează nimănui altuia decât persoanei noastre.
   Iar acest lucru, nu trebuie să îi preocupe doar pe oamenii care au o anumită cultură religioasă (fie ea buddhistă, creșnină sau alta)  acest lucru trebuie să ne preocupe pe toți, fiindcă toată lumea vrea să fie fericită, nimeni nu vrea să sufere și toți ne naștem cu aceleași calități umane pozitive, deci prin urmare ar trebui să le dorim acest lucru și semenilor noștri.
 
   Fiindcă așa cum zicea un mare om: “ Fă mereu ceva bun pentru ca diavolul să te gasească ocupat.” indiferent că dai o mână de ajutor sau oferi un gând bun. 





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu