Adevarata iubire este aceea care nu este înfranată sau mărginită de nimic, ea se naşte din inimile noastre faţă de persoanele dragi, în momentul în care este nevoie cel mai mult de ea şi nu încetează niciodată.
Dacă nu simţim iubirea decât ca pe o dorinţă de posesiune, dacă nu ne gândim decât la noi înşine şi îi ignorăm cealalţi, atunci nu este o iubire adevărată.
Doar atunci când priveşti şi întelegi nevoile, aspiraţiile şi suferinţele celorlalte persoane se naşte adevărata iubire, fiindcă atunci când ajungi să întelegi în profunzime pe cineva, este imposibil să nu-l/o iubeşti.
. . .
We all the look for it and declare our true love, but when we face it we don't realize how much is true or not, and we let ourselves bounded by a lot of questions.
True love is the one which is not bounded or restrained by nothing, she is born in our hearts towards the loved ones, when they need it most and she never ceases to exist.
If we feel the love only as a desire of possession, if we think only of ourselves and ignore the other, then the love isn't true at all.
Only then, when you look and understand the needs, wants and sufferings of others, the true love is born, because when you get to understand someone in depth, it's impossible not to love him/her.